openmind

Mi se pare că România a devenit un loc în care de foame nici câinilor nu le mai vine să latre. Şi parcă unii sunt prea stresați și au uitat să mai zâmbească, să fie politicoși ori sunt prea nervoși, iritați… nu știu ce să mai zic. Parcă ar fi Ţara Nimănui. E trist! Ce se întâmplă? Poate că știu ce se întâmplă, dar e prea mult de spus. Prea multe piţipoance și cocălari, prea multe crime , prea multa corupție, prea multa indiferenţă din partea politicienilor față de oamenii care ii aleg pentru acele funcții. Oare cum ar fi dacă am avea un președinte din alta țară? Să fim și noi America să avem un Obama. Nu prea știu ce sa mai zic… dacă o să îmi mai vină ceva în gând legat de ce am scris acum o sa mai scriu în altă postare dacă o fi sa mai postez ceva, dacă o sa mai ajung în acea zi… În ziua de azi nu prea mai pot fi sigură dacă o sa mai ajung într-o zi în care îmi propun să fac ceva. Nu știu nici măcar dacă mai ajung să primesc pensia… Cotizez cât cotizez dar nu știu dacă o să ajung să mai primesc ceva peste ceva ani din acele cotizări către fondul de pensii. Pensia mea cine o s-o primească? O să rog pe cineva din familie poate să îmi facă o fotografie să o pună pe un carton și să pună cartonul ăla cu imaginea mea la geam ca să vadă cineva că “încă trăiesc” și să vină posta șul ori poștărița să aducă pensia.

După atâta timp de chiul în sfârșit am scris și eu ceva mai mult decât două sau trei rânduri pe blog. Era și timpul. Sper să mai am când să scriu atâta și atât de încărcată mintea cu atâtea gânduri legate de grija celor din jur, a mea și a faptului ca politicienii fac uneori niște chestii pur și simplu inutile pentru cetățenii ţării noastre dragi. Spor la treabă și bafta la gândit în folosul României! Cu mare drag am scris acest mesaj pentru cei ce pot face ceva pentru țara asta, dacă o vedea vreo unul din ei acest mesaj.

Toate bune tuturor!